MIJLOACE DE ÎNCĂLZIT

   În fiecare an, mijloacele de încălzit sunt „vinovate” de producerea a cca. 15% din numărul total de incendii produse la gospodăriile cetăţenilor.

   Mijloacele de încălzit convenţionale se împart în două mari categorii:  mijloace de încălzire centrală (grupuri de locuinţe) şi miloace de încălzire individuală (pentru fiecare locuinţă sau cameră).

   La încălzirea centrală, agentul de încălzire (apa caldă, aburul, sau mai rar, aerul cald) ajunge în locuinţe printr-un sistem de conducte şi distribuitoare, încălzind caloriferele care emană căldura în camerele în care sunt amplasate. Este sistemul cu cel mai mic risc de producere a unui incendiu, practic nefiind înregistrate incendii care să aibă ca sursă de aprindere radiatoarele acestui sistem. Se pot produce incendii la centralele care deservesc sistemul, acolo unde încălzirea agentului termic se face în centrale termice de zonă, dar acestea sunt deobicei amplasate la distanţe suficient de mari faţă de locuinţe.

   Mijloacele de încălzire individuală  folosesc pentru producerea căldurii combustibilii (sobele, microcentralele) sau energia electrică (radiatoare, calorifere, aeroterme).

   Toate aceste mijloace de încălzire, în anumite condiţii, pot provoca incendii.

    Mijloacele de încălzit electrice

   Radiatoarele sunt compuse din una sau mai multe rezistenţe electrice, montate pe un suport termorezistent şi electroizolant într-o carcasă de protecţie. Sunt alimentate de la reţeaua electrică şi pot avea un sistem de reglaj al temperaturii prin termostat sau temporizator, conductorul de alimentare terminându-se cu un ştecher de alimentare.

    Rezistenţele radiante pot fi în contact direct cu atmosfera (la modelele mai vechi) sau protejate. Protecţia este realizată de regulă din sticlă termorezistentă, material ceramic simplu sau material ceramic placat cu metal.

   Caloriferele electrice sunt asemănătoare cu radiatoarele, deosebindu-se prin faptul că rezistenţa de încălzire este etanşă şi încălzeşte un agent termic (de regulă ulei special), agent care mai departe transmite căldura prin elementele caloriferului. Obligatoriu sunt prevăzute cu termostat şi supapă de suprapresiune.

   Aerotermele  au în afară de rezistenţa de încălzire şi un sistem de propulsare a aerului cald în încăpere (turbosuflantă, ventilator, etc), putând fi dotate de asemenea cu termostat sau temporizator.

Toate aceste tipuri de mijloace de încălzit pot provoca incendii dacă sunt exploatate necorespunzător, astfel:

-Lăsarea în funcţiune fără supraveghere. Fiind mari consumatoare de energie electrică, pot duce la supraîncălzirea prizelor şi ştecherelor în punctele de contact, până la topirea izolaţiei şi aprinderea acesteia sau producerea unui scurtcircuit electric;

-Alimentarea cu energie electrică prin instalaţii improvizate. Din aceleaşi motive enumerate mai sus, efectele pot să apară în punctele de înădire/prelungire a instalaţiei electrice;

-Amplasarea în vecinătatea materialelor combustibile. Energia termică radiată de aceste mijloace de încălzire este foarte intensă în imediata apropiere, putând duce la aprinderea materialelor combustibile;

- Neasigurarea împotriva răsturnării. Pot fi lovite din greşeală dacă sunt amplasate în zone de circulaţie sau răsturnate de copii în timpul jocului. De asemenea pot fi răsturnate de alte obiecte aflate în mişcare sau care le pot lovi accidental, rezistenţele radiatoarelor şi aerotermelor ajungând în  zone cu materiale combustibile şi aprinzându-le;

 - Căderea de resturi combustibile în zona rezistenţelor. Prin fantele de circulaţie a aerului sau grila de protecţie a rezistenţelor la radiatoare şi aeroterme, pot fi antrenate sau pot cădea diverse resturi de materiale combustibile, care aprinzându-se, pot iniţia un incendiu;

 -Folosirea acestora în medii neadecvate. Folosirea în medii cu umiditate ridicată poate duce la scăderea rezistenţei electrice a materialelor izolatoare din componenţa acestora, până la producerea de scurtcircuite electrice. De asemenea, folosirea în medii cu acumulări de pulberi sau gaze  combustibile poate provoca explozii;

-Defectarea termostatului sau sistemului de temporizare. Poate provoca supraîncălzirea rezistenţelor electrice până la aprinderea materialelor componente sau a obiectelor combustibile din imediata apropiere;

-Defectarea supapei de suprapresiune. La caloriferele electrice acest lucru poate duce chiar la explozia aparatului, cu împrăştiere de ulei supraîncins şi aprinderea materialelor combustibile din camera respectivă.

Mijloace de încălzit cu combustibili

   În această categorie se încadrează mijloacele de încălzit care folosesc arderea combustibililor pentru producerea căldurii,  microcentralele şi sobele.

  Microcentralele sunt instalaţii alcătuite dintr-un sistem de  încălzire, pompe de circulaţie a apei, conducte şi radiatoare termice. La sistemul de încălzire întâlnim componentele de alimentare cu combustibil, zona de flacără(de ardere), elemente de evacuare a gazelor arse şi de alimentare cu aer, schimbătorul de căldură şi elemente de reglaj şi de siguranţă.

  Microcentralele pot folosi combustibili gazoşi (G.P.L., gaz metan) , combustibili lichizi (C.L.U., petrol lampant, motorina) sau combustibili solizi (lemn. brichete de rumeguş, cărbune).

  Microcentralele cu combustibili gazoşi au cele mai multe sisteme de siguranţă şi protecţie, din punct de vedere al pericolului de incendiu fiind cele mai sigure. Pot genera incendii atunci când nu sunt respectate instrucţiunile de montare, exploatare şi întreţinere sau când se fac improvizaţii sau modificări neautorizate asupra lor.

 Microcentralele cu combustibili lichizi au o arie de răspândire destul de redusă şi prezintă unele pericole în exploatare. Din împrejurările în care se pot produce incendii la astfel de centrale putem enumera:

- Nerealizarea etanşeităţii la sistemul de alimentare cu combustibil, scurgerile produse putând iniţia incendiul în contact cu o sursă de aprindere;

- Acumularea de gaze combustibile prin ardere parţială a combustibilului lichid, în lipsa unui tiraj corespunzător, ducând la detonaţii în sistemul de evacuare;

- Folosirea incorectă a sistemului de aprindere, la cele cu aprindere manuală;

- Nerespectarea  normelor  referitoare  la  depozitarea combustibililor lichizi;

-  Exploatarea fără respectarea normelor de utilizare, întreţinere şi verificare;

-  Efectuarea de improvizaţii sau modificări neautorizate.

   Microcentralele cu combustibili solizi au căpătat în ultimii ani o răspândire tot mai mare, combustibilii pe bază de rumeguş de lemn fiind mai ieftini decât produsele petroliere, aceste mijloace de încălzire având, datorită tehnologiilor folosite, un impact tot mai redus asupra mediului înconjurător. Modelele mai noi ale acestor centrale folosesc arderea combustibililor prin metode de pregazeificare, rezultând o ardere aproape completă, cu produşi de ardere foarte puţin poluanţi. De asemenea şi sistemele de siguranţă au fost dezvoltate eficient pentru astfel de centrale, nemaiexistând pericolul de explozie a cazanului în cazul întreruperii accidentale a energiei electrice din cauza opririi pompelor (sistemul reduce automat admisia de aer şi stropeşte jarul din focar pentru reducerea temperaturii în cazan la oprirea energiei electrice).

      Dintre cauzele şi împrejurările care pot duce la producerea incendiilor la astfel de centrale putem enumera:

- exploatarea fără respectarea normelor de utilizare, întreţinere şi verificare;

- efectuarea de improvizaţii sau modificări neautorizate.

- folosirea burlanelor  sau coşurilor de fum necurăţate, cu fisuri sau amplasate prea aproape de elementele combustibile ale clădirilor;

- amplasarea de materiale combustibile în imediata apropiere a acestora;

- aruncarea cenuşii şi jarului în locuri neamenajate.

   Sobele sunt mijloacele de încălzit cel mai des întâlnite. Acestea se pot împărţi în două mari categorii: sobe cu acumulare de căldură şi sobe fără acumulare de căldură. Combustibilii cei mai utilizaţi sunt combustibilii solizi (lemn, cărbune) şi mai rar, combustibili lichizi (C.L.U.,motorină, petrol lampant) sau gazoşi (gaz metan, G.P.L.).

  La sobele cu acumulare de căldură, căldura rezultată în urma arderii combustibilului în focar se acumulează în materialul de construcţie (teracotă) fiind apoi disipată lent în mediul înconjurător. La aceste sobe, temperatura suprafeţelor exterioare nu depăşeşte 70 – 80 de grade, decât în cazul supraalimentării sobei. Pericolul de incendiu pe care îl prezintă astfel de sobe este în general mic, dacă se respectă anumite reguli în exploatarea şi întreţinerea lor, astfel:

- aprinderea focului nu se face  prin deversarea de lichide inflamabile în focarul sobei. Se va folosi un amestec de rumeguş de lemn cu motorină sau petrol lampant.

- atunci când se folosesc cărbuni, uşiţa de sub focar nu se va închide complet decât după arderea acestora, pentru a se evita eventualele acumulări de gaze nearse degajate de cărbuni. Tirajul format le va evacua pe coş, nemaiexistînd pericolul “răbufnirii” acestora.

- anual se vor curăţa coşurile şi se va verifica apariţia unor eventuale fisuri, mai ales în zona podului şi la traversările prin planşeu şi acoperiş. Pentru observarea uşoară, este recomandată spoirea cu var a coşurilor, în zona podului, fisurile  fiind uşor observabile datorită afumării locale.

- în faţa focarului sobei se va amplasa o fâşie de tablă cu dimensiuni de cca. 70 x 50 cm., sau se va placa cu un material incombustibil (şapă din mortar, plăci de gresie, etc.) pentru a proteja pardoseala de jarul sau scânteile ce pot cădea la deschiderea uşii focarului.

-nu se vor amplasa materiale combustibile pe sobe sau la distanţe mai mici de 0,5 m.

   La astfel de sobe, alimentate cu combustibili gazoşi, se vor folosi numai arzătoare standardizate şi sistemele de regularizare a presiunii gazului. În nici un caz nu se vor folosi arzătoare artizanale.

   Sobele fără acumulare de căldură au, de obicei, un focar de fontă, protejat sau nu de o carcasă de tablă, căldura degajată de acestea în timpul funcţionării putând atinge temperaturi de sute de grade. În jurul lor, pe o rază de minimum 1 m., nu trebuie să avem amplasate materiale combustibile. 

Amplasarea acestor sobe se face pe suporţi incombustibili, la o înălţime de 30 – 40 cm. faţă de pardoseală. De asemenea se foloseşte protecţia din zona focarului, din tablă sau materiale incombustibile. Este bine ca şi aceste sobe să fie racordate la coşuri pentru a se evita folosirea burlanelor lungi sau traversările acestora prin planşee sau pereţi.

   La cele alimentate cu combustibili lichizi, obligatoriu se vor folosi sisteme de alimentare cu carburator sau injector, omologate. În nici un caz nu se vor folosi sisteme de alimentare artizanale! Rezervorul de combustibil va fi amplasat la distanţe corespunzătoare tipului de combustibil şi modelului de sobă folosit, protejat împotriva scurgerilor accidentale şi cu supapele antiretur în bună stare.

  Coşurile trebuie verificate în fiecare an, preferabil înaintea începerii sezonului rece.   

  Se verifică dacă nu sunt astupate la partea superioară (unele păsări îşi fac cuiburi în perioada verii în coşuri), dacă au crăpături sau fisuri în spaţiul podului iar în zonele de trecere prin planşeu şi acoperiş se verifică starea elementelor din lemn. În jurul coşurilor, în poduri, la planşee şi acoperiş, se caută eventualele urme de fum sau supraîncălzire. În acest caz se aplică o izolare termică suplimentară la coş (se plachează cu încă un strat de cărămidă). În final se face curăţarea funinginei şi evacuarea ei pe partea inferioară a coşului.

    Acolo unde evacuarea fumului se face cu burlane metalice, trebuie să avem în grijă ca la trecerea prin planşeele combustibile, acoperişuri sau pereţi combustibili să existe o bună izolare termică, materialul combustibil să nu se găsească mai aproape de 25 cm de burlan .

    Cauzele şi împrejurările cele mai frecvente care pot duce la producerea incendiilor la sobe sunt:

- lăsarea lor în funcţiune fără supraveghere sau în supravegherea copiilor;

- folosirea acestora cu improvizaţii;

- supraalimentarea cu combustibil;

-folosirea burlanelor  sau coşurilor de fum necurăţate, cu fisuri sau amplasate prea aproape de elementele combustibile ale clădirilor;

- amplasarea de materiale combustibile în imediata apropiere a acestora;

- aruncarea cenuşii şi jarului în locuri neamenajate.